Un sistem de transport comercial fără combustibili fosili în cadrul de timp prevăzut de Acordul de la Paris nu este doar posibil, ci şi atractiv din punct de vedere financiar, din perspectiva societăţii. Aceasta este concluzia cheie a studiului iniţiat de Scania.

“A atinge emisii zero de CO₂ în cadrul de timp prevăzut de Acordul de la Paris este un obiectiv posibil, dar va fi nevoie de o schimbare făcută în mare viteză, fără precedent, şi cu un angajament serios şi comun al sectoarelor public şi privat,” spune Henrik Henriksson, Preşedinte – Director General al Scania.

O analiză completă efectuată de Scania, şi revizuită de un grup extern de cercetători, arată că pot fi urmate câteva direcţii pentru a reduce emisiile de carbon. Ajungând până la emisii zero până în anul 2050 printr-o abordare retrospectivă, analiza prezintă viabilitatea direcţiilor simultane. Cercetarea acoperă următoarele segmente de transport: transportul pe distanţe lungi, distribuţia, autobuzele orăşeneşti, şi se extinde la patru ţări: Suedia, Germania, China şi SUA.

“Putem obţine mai mult de 20% reducere a emisiilor de CO₂, acţionând cu şi mai multă inteligenţă în sistemele curente de transport, de exemplu prin rute mai bune şi o gestionare mai bună a sarcinii. Pe deasupra, vedem câteva direcţii pe care le putem urma către un viitor fără combustibili fosili, unele privind combustibilul alternativ şi grupul motopropulsor. Biocombustibilii oferă cele mai rapide reduceri ale emisiilor de CO₂ şi electrificarea este cea mai ieftină variantă,” spune Henriksson.

Până sunt adoptate noile tehnologii, poate trece mai mult timp, deoarece stocul existent de vehicule se epuizează lent. Pentru un viitor fără combustibili fosili până în anul 2050, este nevoie de modificări la scară, chiar până în anul 2025, inclusiv de noi tehnologii, dar şi de o nouă infrastructură. Mai departe, este nevoie să obţinem o rată medie globală de creştere a noilor tehnologii privind grupul motopropulsor fără combustibili fosili cu cel puţin 5-10% pe an şi să obţinem pătrunderea masivă a vânzărilor până în anul  2040. Pentru a atinge acest obiectiv, sectorul de transport şi domeniile adiacente trebuie să iniţieze schimbare rapidă şi imediată.

Acestea sunt concluziile cheie ale Studiului direcţiilor: A obţine un transport comercial fără combustibili fosili până în anul 2050:

•  Logistică mai inteligentă: emisiile de carbon pot fi reduse cu mai mult de 20% prin optimizarea sistemelor, de exemplu îmbunătăţirea rutelor şi gestionarea sarcinii. Restul poate fi atins cu grupuri motopropulsoare şi combustibili alternativi.
•  Electrificare: vehiculele cu baterie electrică constituite cea mai eficientă şi rapidă cale pentru ţările cu infrastructură ce au potenţial de a pune la dispoziţie sisteme universale de încărcare şi energie nefosilă. Electrificarea la scară largă va necesita investiţii semnificative în infrastructură în actuala situaţie. În schimb, cheltuielile de operare sunt cu 40% mai mici decât la vehiculele diesel. Şoselele electrice pentru vehiculele de transportul pe distanţe lungi pot accelera electrificarea mai ales în următorul deceniu când se aşteaptă ca preţul bateriilor să rămână ridicat.

•  Biocombustibil: biocombustibilii vor oferi iniţial o cale eficientă şi viabilă, profitând de tehnologia de azi a motoarelor cu combustie internă. Tehnologia şi combustibilii sunt disponibili aici şi acum. Prin utilizarea maximă posibilă a furnizării de biocombustibil disponibil la nivel global, motoarele cu combustie pe bază de biocombustibil pot alimenta o cincime din vehicule până în 2050.
• Celule de combustibil: din moment ce vehiculele pe celule de combustibil vor fi mai scumpe, se aşteaptă ca această cale să evolueze mai târziu decât cea privind vehiculele cu baterie electrică. Dacă costul tehnologiei scade şi hidrogenul regenerabil este disponibil din plin la un cost mic, până în 2050, celulele de combustibil pot fi o parte substanţială a flotei de vehicule.

Deşi studiul a observat diferenţe în următorii 15 ani, direcţiile sunt relativ similare în timp şi pe diverse pieţe.

Indiferent de direcţia aleasă, sau dacă va fi un amestec al acestora, atunci când coexistă multiple tehnologii ale sistemelor motopropulsoare şi infrastructura, pentru a obţine decarbonizarea, este nevoie nu doar de o rată fără precedent a schimbării tehnologiei, ci şi a industriilor adiacente. Începând chiar de acum, trebuie puse la dispoziţie mecanisme de finanţare şi angajamente ferme pentru dezvoltarea infrastructurii de suport şi a tehnologiei la scară largă. Trebuie ca sistemul energetic, la nivel global, să reducă în paralel dependenţa de combustibil fosil. La fel de esenţial este şi ca beneficiarii de servicii de transport să continue să solicite servicii de livrări fără combustibili fosili.

Pe baza datelor din Studiul direcţiilor, se formează o coaliţie de companii cu ambiţia de a accelera şi mai mult viteza de schimbare şi de a face ca schimbarea să înceapă aici şi acum.